De ce este greu să fim naturali în fața fotografului de nuntă?
septembrie 7, 2018
De câteva zile îmi tot dă târcoale o idee, un scenariu pe care îl văd repetându-se în viața mea și în viețile celor pe care în întâlnesc.
Cu toții am venit în aceasta lume cu o minte curata și până la vârsta la care am început să gândim, am fost expusi convingerilor celor din jurul nostru.
În perioada asta am învățat cum ar trebui să ne comportam pentru a fi acceptați și iubiți de cei din jurul nostru.
Cum?
Pentru fiecare a fost diferit, dar pentru a mă face mai bine înțeles, voi da 2 exemple din viața mea. Unul care m-a influențat pozitiv și unul care m-a influențat negativ.
Pe vremea când eram în școala generală, câțiva colegi de diferite vârste, în special cei mai mari sau “cool”din punctul meu de vedere, mi-au spus în repetate ocazii și în diferite forme că am urechi/antene parabolice mari și au făcut glume pe seama accesoriilor mele de auzit.
Din acele momente, am făcut tot posibilul să le ascund. Purtând fes și mai apoi, lăsându-mi parul lung (o chestie care era la modă pe vremea când eram mic).
Chestia asta a funcționat o perioadă, până a început să îmi cadă părul și nu le-am mai putut ascunde…
Am rămas “descoperit” și “defectul” fizic mă făcea să mă simt inferior.
A fost nevoie de muncă și meditație asupra acestui subiect până am reușit să nu îmi mai fie rușine de urechile mele.
Acum o să povestesc și despre un lucru care m-a influențat pozitiv. Zâmbetul meu.
Ce-i mai frumos pentru EGO-ul nostru decât un compliment și mai ales din partea persoanelor de sex opus de care ne simțim atrași la un moment dat?
Ei bine, am primit în repetate randuri cuvinte frumoase despre felul în care zâmbeam și chestia asta m-a ajutat să fiu mereu cu el pe buze.
Probabil de asta am mare grija de dantura mea să fie ok.
OK! Și acum probabil te întrebi unde vreau să ajung cu toate astea.
Fiind fotograf de nuntă, mă aflu deseori în fața unor oameni cu diferite complexe, măști etc. pe care trebuie să îi fotografiez astfel încât să pară naturali.
Ei bine, chestia asta nu se poate face decât prin a înțelege cu ce complexe am de lucrat și a-i convinge pe mirii mei că este ok să fie naturali exact așa cum sunt ei.
Asta este lupta mea sau misiunea mea. De asta iubesc fotografia de nuntă!
În momentul când mirii mei realizează că e ok să fie ei înșiși în fața mea și a unui dispozitiv cu gaură care capteaza ce vede în fața lui, stiu că mi-am îndeplinit misiunea.
Evident, probleme de genul acesta avem cu toții in diferite momente ale vieții, dar cât de conștienți suntem de ele?
Cât de autentici putem fi? Când vom realiza că măștile pe care le purtăm ne lasă fără energie și ne rapesc bucuria de a trăi clipa?
Îți multumesc dacă ai citit până aici. Mi-ar plăcea să îmi lași un comentariu și să discutam pe tema asta.
M-aș bucura tare mult dacă acest mesaj ar ajunge la cât mai multe persoane și te invit să îmi dai un share dacă rezonezi cu ce am scris mai sus.
Fotografii realizate de Daniel Chindea. Thank you, my friend!
2 comments
Comment by Mira
Mira septembrie 11, 2018 at 8:08 am
Bună,
În primul rând să ştii că nu am observat că ai urechile mari, poate din cauza zâmbetului tău fermecător.
Foarte adevărat ce ai scris msi sus! Toți avem complexele noastre, (dinți lipsă, burtică, cocoaşă, etc. :)) ), dar e minunat când găseşti un fotograf apropiat sufletului tău, în fața căruia să fii Tu.
Felicitări pentru articol şi succes pe mai departe!
Comment by alexbarbu
alexbarbu septembrie 11, 2018 at 11:56 am
Multumesc mult, Mira! Oamenii sunt niste fiinte atat de complexe si simple in acelasi timp. Ideea e sa fim oameni in primul rand, apoi putem fi orice.